Mustața mizantropului Mircea Miclea…

Ce a fost și ce pare facultatea de psihologie din Cluj-Napoca

Mustața mizantropului Mircea Miclea sau… 

Cum ajunge profesor universitar un invidid structural RĂU? 

Una din marile racile ale dezastrului din învățământ, și în speță din cel universitar, este este că ajung pe post de profesori universitari, indivizi declasați sau oricum dintre cei mai nepotriviți pentru o ocupa vreo funcție la catedră într-o universitate. Dintre numeroasele cazuri de acest fel, unul de notorietate este și cel al lui Mircea Miclea de la Facultatea de Psihologie și Științele Educației a Universității Babeș-Bolyai. Omul și-a greșit grav vocația, fiind structural un om rău, introvertit, cu un caracter infect, dotări cu care a jucat în toate meciurile sale universitare, politice și ministeriale, egosimul dându-i în cele din urmă greș tocmai în fotografia socială în care se scremea să dea bine. 

Cum poate un individ eminamente rău să educe, să formeze, să pregătească altfel de oameni decât răi și parșivi. Nici cât a trăit profesorul Ioan Radu, care l-a făcut universitar cu patalama, n-a dat doi bani pe el, darmite să-i arate vreo brumă de gratitudine, în afară de curtoazia bovarică pe care a practicat-o până s-a văzut cu sacii în căruță. De aici în colo domnul Miclea Mircea, nu a mai avut vreo străbatere interioară atunci când întămplător mai avea șansa de a observa numele mentorului său prin volume sau pe la diverse acțiuni publice care aminteau de personalitatea sau, după trecerea la cele veșnice, de memoria profesorului psiholog Ioan Radu,  reacțiile lui Miclea față de cel care îl băgase în universitate, situându-se undeva între un soi de ostilitate stranie și ceva în plus, am zice, iritare dacă nu chiar repulsie. Pe testate, cum se zice Veni, vidi,… ! Lăcomia poate fi învinsă oare? Nu, ..n-are cum în cazul de față de puțin, atunci când ban la ban trage.

Profesorul I. Radu a recunoscut, în cele din urmă, că regretă că l-a adus de pe coclauri de țară, ca să-l facă pe catindat profesor universitar și psiholog pe deasupra. Tot profesorul Radu a fost cel care a depus „garanții” pentru instalarea și ascensiunea rapidă a lui Mircea Miclea în UBB, atunci imediat, fuga-fuguța cu Miclea după el,  în 1990, când încă nu Marga decidea cine intră și cine pleacă de pe feuda sa ..care avea să fie peste 20 de ani Universitatea. I s-ar fi putut de pildă spune Universitatea maghiaro-ebraică Andrei Marga, de ce nu? Ce atâta Babeși și Bolyai-i? Măcar lumea știa o treabă.

Altfel, așa cum s-a întâmplat după 1993 când Marga a devenit rector, nea Miclea Mircea nu mai pupa Piața Indep…, pardon, ..Universitatea. Îi făcea Marga vânt cu traista din umăr cu care umbla ca o mârțoagă cu tot.  Dar cum orice naș își are nașul, odată intrat în aventura parvenistimului universitar, Miclea a ajuns destul de brusc în raporturi conflictuale (nu era de nimic mirare pentru cei avizați!) cu nababul Marga Andrei, care avea să constate că îl incomdează rău din poziția de cancelar al UBB unu ca mustăciosu, după mai multe opinteli, ba chiar a izbutit să-l acuze de plagiat.  Șmecherul Marga, avea alte misiuni, și juca roluri antiromânești în regii secrete, așa că nu avea nici un interes că un hăbăuc de sub nasul său să-i miroase intențiile și să mai afle de una de alta, ce pune la cale și cum trage el sforile ca baron de universitate. Chiar așa, cu eunuci români pe lângă el, de ce să nu facă profesori universitari mai mulți maghiari, evrei, țigani, germani, orice numai români să nu fie! Nah așa  că avea plan de epurat românismul din UBB, care nu era bun. Multiculturalisimul, corcitoreala, secții plurilingve căt de multe pe abnii românilor desigur, asta prefera schizoidul securistoid Marga. La ordin și din pasiune… E acum chiar odraslele de romani ale celor care îl slujeau treacă-meargă.

Margismul și băsismul sau îmbârligarea cozilor de clan

Dai hai cu Miclea sus pe scări la Psiho, jos la decanat… Și Marga decan atunci? Da.., da greu de găsit, ca orice mediocru care se dădea mereu ocupat. Oamenii mari sunt mereu disponibili, doar impostorii ăștia plimbă ursu …degeaba..  Hei-rup, hei-rup așa umbla Ioan Radu cu preferatu, favoritu, după el ca să-l facă om ..hom universitar! În sfârșit fu angajat domn Miclea la UBB și ce.. și normal că au apărut fumurile, abur, mult abur de doi bani. A ajuns apoi taman, cancelar! Dar…

Izgonit de la cancealaria UBB, Miclea a plecat cu coada între picioare, destul de șifonat, mai ales după ce au ieșit la iveală în presă acuzațiile de plagiat. Quesque çe ca? Și uite așa s-a mai spulberat și din folclorul ieftin dedicat cognitivistului, psihoclincianului, profesorului Mircea Miclea. Dar totuși n-ar trebui ca CNATDCU să analizeze cât a plagiat?  Până nu i se retrage titlul de doctor.. Dacă la Ponta s-a putut, de ce la Miclea Mircea nu s-ar putea? 

Deși cu bube ici și colo la CV, Miclea nu și-a abandonat plăcerea de a parveni și s-a dat cu băsismul, fiind „pețit” pentru funcția de ministru al învățământului de nimeni altul decât de nea gargară, ciumete Boc.  Și uite așa la umbra  americanismului băsist găsi și Miclea salvarea!

Un plagiator (Mircea Miclea) acuză: Din punctul meu de vedere, lucrarea lui Ponta este un plagiat

http://ziuadecj.realitatea.net/intern-and-extern/un-plagiator-acuza-din-punctul-meu-de-vedere-lucrarea-lui-ponta-este-un-plagiat–93566.html

Bautura, femei si softuri educationale. Acestea sunt cele trei pasiuni ale lui Mircea Miclea.

http://investigatiilacheie.blogspot.ro/2009/05/micile-secrete-ale-lui-mircea-miclea_16.html

Dealtfel, printre alții, politrucul demagog Boc avea să-l propună lui Băsescu pentru a ocupa o funcție de judecător la Curtea Constituțională și pe Minea Ștefan de la Facultatea de drept a UBB, desigur la schimb de servicii dar mai ales pentru îngăduința acestuia de a-i tolera piticului nul condiția obscură de profesor, ditamai universitar. Bravul Ștefan Minea nu e altul decât  sinistrul judecător CCR, care a rămas în conștiința publică cu erata, faimoasă dar rușinoasă, ce l-a salvat pe Băsescu la comandă americană de la demitere, după referendumul din 2012, personajul fiind nesancționat nici până azi în vreun fel, ba mai mult, ocupând fără nici o remușcare aceiași funcție la CCR.

La ministerul educație și învățământului, Mircea Miclea a pozat în ministrul mereu sobru, îmbufnat și revoltat, figurația lui ieftină și efemeră fiind întreruptă chiar de demisia pe care și-a anunțat-o la scurt timp după preluarea mandatului, dar nu de grija școlii românești ci de frica de a semna contracte bănoase, precum Microsoft, din care se scurgea profit către potentații care-l numiseră și-l patronau. Nu orice căcănar dalde dăștia…completați voi, riscă să-și pună agoniseala la bătaie, nu-i așa?

Cu toate că Mircea Miclea se dă mare psiholog, el stă foarte rău chiar la capitolul interrelaționării umane. Este fals, mimetic, fad și stâgaci în a coopera și mereu cu ifose de superioritate. Ursuz, necooperant, nonparticipativ, Mircea Miclea se evidențiază printr-o  natură umană urâtă, lipsă de compasiune și de onestitate. Mai cu seamă, după ce, spun gurile rele, nevasta sa (pe care a vânat-o pe când era studentă iar el tomnatic însurățoi), l-ar fi înșelat cu altul,  omul a trecut prin crize de isterie și era pe punctul de a rupe mariajul. N-a făcut-o dovedindu-se încă odată, că e labil, inconsecvent, lipsit de fermitate. Ba nu, e consecvent totuși cu ceva: cu mustața lui și cu goana după bani, după cât îl duce capul desigur, dar foarte, foarte, zgârcit. Interesul poartă fesul doar pentru gura lui. Până când va mai continua nenea ăsta să prostească lumea că el e profesor universitar și mare psiholog?  Ce glume sunt astea? Cât mai vegetează impostorii  prin universități?   Miclea nu este decât un ins sec și lipsit de generozitate, de virtute, de competențe și de vocație. De empatie? Nici atât. Nu stricați orzul pe gânsac! Locul ăstora nu e în Universitate!!!

Măi ce ți și cu psihologii ăștia artificiali, zici că-și trași pe calapod. Nu de alta daar mae e unuțăfnos și grozav, Daniel David parcă îl cheamă… Omul e și pă sticlă la TV COUȚI, pardon la TVR CLUJ, stodioul regional la care se fac bartere neanchtate și care încă nu s-a închis. Poate, poate..

Da dar ăsta e uns de Marga în persoană, pentru că dădea bine în schemă. Cum care schemă? Păi nu vă spusei mai adineauri?  Hai că de ăsta altădată, că ăsta s-a rostogolit, așa cum făceam noi când eram copii, roata țiganului și a ajuns “Aaron T. Beck”, de nu mai știi, ca-n Tazan, Aron… ? David..? Beck…? Jane..? Pardon, Daniel…? Și tot așa… Da omul s-a ajuns.. Ce căruță mă?  Pro-r-rector, adică merge către funcția de rector la UBB, dacă pe rector îl trage gururaiul de la strănutul prorrectoresc sau peste 4 ani. Să fie bine, ca să nu fie rău..)) Cu din ăștia niciodată!!!

Anunțuri

1 gând despre „Mustața mizantropului Mircea Miclea…”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s